Printul Leopold a Regatului Unit

              Leopold George Duncan Albert s-a nascut la 7 aprilie 1853, fiind al optulea copil si al patrulea fiu al reginei Victoria si a printului Albert de Saxa-Coburg si Gotha. Printul a fost numit in onoarea unchiului parintilor sai (si mentorul lui Albert), regele Leopol I al Belgiei. Micul Leo avea o constitutie mult mai slaba decat fratii sai, si cand a invatat sa mearga, facea foarte repede vanatai si plangea ca si cum ar avea mari dureri. Doctorii au spus ca are hemofilie, ceea ce a facut ca Leopold sa devina "copilul anxietatii" pentru parintii sai: Victoria a incercat sa il protejeze de accidente, in ciuda faptului ca Leopold dorea sa fie tratat ca fratii sai mai mari. 

        De partea cealalta, Albert a incercat sa nu fie prea afectat de problemele lui Leopold, sperand ca vor trece cu timpul. Printul Albert a refuzat sa ii arate prea mult simpatie, l-a ajutat sa treaca peste un mic defect de vorbire (consecinta a atacurilor de epilepsie) si l-a incurajat sa isi tina tot timpul mintea ocupata. Moartea Printului Consort a fost o lovitura puternica pentru Leopold, care va ramane fara un important sprijin si va deveni incapatanat, impotrivindu-se la incercarile Reginei de a-l proteja de orice accident. 

       Cu timpul, Regina Victoria a devenit convinsa ca Leopold a mostenit inteligenta tatalui sau. Mai mult, la fel ca Albert, el iubea muzica, adorand sa cante la pian. In acelasi timp, printul Leopold era companie nepretuita pentru Regina cu ocazia vizitelor oficiale. In 1869, Regina i-a oferit Ordinul Jartierei, cu un an inainte de fratii sai; era cel mai inteligent si mai studios din fii sai si credea ca aceasta onoare "o sa ii ofere multa bucurie, ceea ce merita cu adevarat". 

           In 1872, Leopold s-a inscris la Colegiul Oxford, vrand in primul rand sa scape de viata mult prea protectiva pe care o avea acasa. Aici el a studiat arte, stiinte si limbi moderne, ducand pentru prima oara in viata o existenta mai aproape de normalitate. La Oxford, Leopold a intrat intr-un cerc de intelectuali si va avea o sanatate mai buna decat de obicei. In aceasta perioada a primit vestea mortii lui Frittie, fiul hemofilic al surorii sale, Marea Ducesa Alice de Hesse si de Rin. Scrisoarea pe care i-a trimis-o demostreaza greutatile bolii sale "e probabil mai bine ca dragul copil a fost crutat de toate incercarile si nenorocirile unei vietii traite cu aceasta boala". Dupa Oxford, Leopold a calatorit in Italia si de aici si-a anuntat mama ca nu intentioneaza sa vina la Balmoral si ca nu mai vrea ca fiecare miscare sa ii fie controlata de Regina. Dupa Italia, printul a vizitat Parisul intorcandu-se nevatamat in tara. Dupa aceasta calatorie Leopold i-a demonstrat Reginei ca poate sa se descurce singur si a castigat respectul prin faptul ca s-a impotrivit Victoriei. 

        In 1881, la douazeci si opt de ani, Leopold a fost creat Duce de Albany si a inceput cautarea pentru o sotie. La 27 aprilie 1882, printul Leopold s-a casatorit cu printesa Helena de Waldeck-Pyrmont, sora reginei Emma a Tarilor de Jos. Mariajul celor doi a fost scurt, dar foarte fericit. Cei doi au avut doi copii: Alice si Charles, nascut la sase luni dupa moartea printului Leopold.