Ducesa de Toledo, fosta regina Isabella II a Spaniei moare la saptezeci si cinci de ani, la 10 aprilie 1904, in Paris. Dupa ce a parasit curtea din Madrid din cauza neintelegerilor cu nora sa, Maria-Cristina, Regina a trait in capitala Frantei uitata de toti. Paul Cambon o descrie astfel "un amestec de regina si de negustoreasca de haine vechi (...) enorma, cu carnuri care-i atarna, cu trasaturi deformate".
Isabella s-a nascut in 1830, fiind cea mai mare fiica a regelui Fernando VII si a Marie-Cristina de Bourbon, printesa a Celor Doua Sicilii. Cand mica infanta avea trei ani, Regele a murit si Isabella a devenit a doua Regina domnitoare din istoria Spaniei, sub regenta mamei ei. Urcarea pe tron a Isabelei a declansat razboiul civil care ii opune pe carlisti, partizanii lui Don Carlos (fratele lui Fernando VII), "cristienilor", aparatorii drepturilor Isabellei.
Isabella urca pe tron la treisprezece ani, dar Maria Cristina pastreaza puterea. In 1846 impotriva vointei sale este casatorita cu varul ei don Francisco de Assisi. Peste masura din lacoma, nimfomana, adorand balurile, ea este in acelasi timp si foarte bigota. Banii i se scurg printre degete, generozitatea ei fiind proverbiala: daruieste cu usurinta bratarile ei cersetorilor care o urmaresc, nu refuza niciodata o pomana. Foarte apropiata de popor, niciodata ipocrita, se plimba uneori pe strada fara escorta. Majoritatea populatiei a sustinut-o in timpul razboaielor carliste, ceea ce a facut-o sa castige.
In 1854, dupa o noua lovitura de stat incepe domnia personala a Isabellei, care este insa zbuciumata de ideile liberale si de loviturile de forta date de generali. La treizeci si opt de ani, Isabella II a fost fortata sa plece in exil "Credeam ca am mai multe radacini in tara asta". Regina semneaza abdicare dupa doi ani in favoarea fiului sau, Alfonso. In 1874, republica este infranta in Spania de lovitura de stat a generalului Martinez Campos si Isabella este data la o parte in favoarea fiului sau. Pana in 1877, Isabella nu a are voie sa se intoarca in tara sa.
Isabella urca pe tron la treisprezece ani, dar Maria Cristina pastreaza puterea. In 1846 impotriva vointei sale este casatorita cu varul ei don Francisco de Assisi. Peste masura din lacoma, nimfomana, adorand balurile, ea este in acelasi timp si foarte bigota. Banii i se scurg printre degete, generozitatea ei fiind proverbiala: daruieste cu usurinta bratarile ei cersetorilor care o urmaresc, nu refuza niciodata o pomana. Foarte apropiata de popor, niciodata ipocrita, se plimba uneori pe strada fara escorta. Majoritatea populatiei a sustinut-o in timpul razboaielor carliste, ceea ce a facut-o sa castige.
In 1854, dupa o noua lovitura de stat incepe domnia personala a Isabellei, care este insa zbuciumata de ideile liberale si de loviturile de forta date de generali. La treizeci si opt de ani, Isabella II a fost fortata sa plece in exil "Credeam ca am mai multe radacini in tara asta". Regina semneaza abdicare dupa doi ani in favoarea fiului sau, Alfonso. In 1874, republica este infranta in Spania de lovitura de stat a generalului Martinez Campos si Isabella este data la o parte in favoarea fiului sau. Pana in 1877, Isabella nu a are voie sa se intoarca in tara sa.
Bibliografie:
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu